cercuri de lectură

foaie on-line a cititorului de texte "pe vine"

Ziua literei „a” la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara

Acum o săptămână, miercuri, 28 octombrie, elevii clasei I C de la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara au învăţat prima literă din alfabet. În aceeaşi zi, ei au primit în vizită prieteni mai mari, pe membrii cercului de lectură al clasei a X-a C.

Cei mari au venit cu daruri: pentru o asemenea sărbătoare, le-au dăruit celor mici o frântură din copilăria lor, din primul lor an de şcoală – o carte citită atunci, care e veche acum, dar încărcată de amintiri, şi o convingătoare scrisoare în care cel mare explica celui mic cât de mult i-a plăcut acea carte şi cât de minunată e lumea cărţilor ce aşteaptă să fie descoperite prin lectură. Fiecare mic şcolar a ales un coleg mai mare, l-a dus în banca lui şi au discutat apoi despre carte, despre scrisoare – pentru unii dintre cei mici, aceasta era prima scrisoare care le era destinată – despre viaţa de şcolar, despre pasiunile comune. Emoţiile pluteau în aer, iar noi – Liana Iancu, învăţătoarea celor mici, şi Elena Jebelean, profesoara celor mari – eram copleşite de gingăşia clipei de întâlnire a trecutului, prin prezent, cu viitorul…

Ne-am despărţit apoi, elevii clasei I promiţând că vor citi cartea primită până la sfârşit de an şi că vor scrie un răspuns scrisorii primite, povestind dacă le-a plăcut cartea, dacă a fost greu să o citească, dacă au reuşit să descopere şi alte cărţi. La plecare, cei mici ne-au dăruit inimioare de ciocolată, dar şi o parte din inimioarele lor, cucerite de noi, fermecătorii mesageri ai lumii literelor.

Noi, cei mari, în clasa noastră întorşi, am scris jurnale în care am încercat să păstrăm o frântură din clipa cea repede a întâlnirii – ce gândeam când am pregătit totul, ce simţiserăm în clipa când cel micuţ ne alesese, punându-şi mânuţa caldă în mâna noastră, ce discutaserăm, cum redescoperiserăm într-un cotlon al sufletului un timp al propriei clase întâi, mirându-ne că nu avem palme transpirate de efortul scrierii şi pătate de cerneala de altădată…

Doamnei învăţătoare i-a fost destul de greu să-i oprească să ne caute în plină oră, pentru că, aşa cum unul dintre ei, Marco declarase, li se făcuse foarte dor de prietenii lor mari! („Doamna învăţătoare, vă rog frumos să mă duceţi la prietenul meu mare, pentru că deja îmi este foarte-foarte dor de el… Uitaţi, şi Iulia vrea să o vadă pe fata de la care a primit cartea şi scrisoarea…”)

Acum aşteptăm. Seminţele sunt aruncate, visăm deja la rod. Cei mici au promis că vor citi cartea primită în dar de îndată ce vor putea, iar apoi ne vor scrie, răspunzând scrisorii noastre. Vom merge să-i vedem la serbarea de sfârşit de an, iar ei ne vor citi scrisorile lor… Vom pregăti pentru acea serbare o triplă expoziţie, pentru părinţi, bunici şi alţi iubitori de carte. Ea va cuprinde scrisorile noastre, jurnalele întâlnirii şi scrisorile lor. Oare ce ne vor scrie?

Liana IANCU, Elena JEBELEAN

profesoare la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara


Reclame

noiembrie 4, 2009 - Posted by | activităţi, lecturiada | , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: